Iti aud vocea de dincolo de timp.
Aceeasi voce care imi suna noaptea in urechi si-mi fura dulceata somnului. Si
vreau sa-ti spun o multime de cuvinte ce se nasc in inima mea si pe buzele mele
mor. Sa-ti spun cat mi-ai lipsit, cat imi lipsesti si mai ales cat imi vei
lipsi. Vreau sa-ti spun si cuvintele mor. Nu stiu daca mi-ai recunoaste vocea
..m-ai recunoaste pe mine. ..
Nu stiu daca iti mai amintesti de
mine si ploaia de stele ce-a cazut peste noi parca in alta viata. Clipele trec
repede spun altii. Eu le simt ca pe-o povara ce-o port si m-apasa fara mila. Te
caut in aerul pe care-l respir si-n fiecare vorba pe care-o aud in jur.
Spune-mi, m-ai mai recunoaste? Lumea spune ca au trecut ani. Eu simt ca au
trecut vieti si s-au naruit lumi- lumea mea care erai tu. Si eu nu mai sunt eu
ci doar o ramasita. Eu am plecat cu tine. Nu puteam sa raman fara inima… Si-ti
aud vocea de dincolo de timp. Uneori ma cheama, alteori ma alinta. Si eu sunt
acolo unde tu esti..este de ajuns sa inchizi ochii si ai sa ma simti.
