Iti aud vocea de dincolo de timp.
Aceeasi voce care imi suna noaptea in urechi si-mi fura dulceata somnului. Si
vreau sa-ti spun o multime de cuvinte ce se nasc in inima mea si pe buzele mele
mor. Sa-ti spun cat mi-ai lipsit, cat imi lipsesti si mai ales cat imi vei
lipsi. Vreau sa-ti spun si cuvintele mor. Nu stiu daca mi-ai recunoaste vocea
..m-ai recunoaste pe mine. ..
Nu stiu daca iti mai amintesti de
mine si ploaia de stele ce-a cazut peste noi parca in alta viata. Clipele trec
repede spun altii. Eu le simt ca pe-o povara ce-o port si m-apasa fara mila. Te
caut in aerul pe care-l respir si-n fiecare vorba pe care-o aud in jur.
Spune-mi, m-ai mai recunoaste? Lumea spune ca au trecut ani. Eu simt ca au
trecut vieti si s-au naruit lumi- lumea mea care erai tu. Si eu nu mai sunt eu
ci doar o ramasita. Eu am plecat cu tine. Nu puteam sa raman fara inima… Si-ti
aud vocea de dincolo de timp. Uneori ma cheama, alteori ma alinta. Si eu sunt
acolo unde tu esti..este de ajuns sa inchizi ochii si ai sa ma simti.
No comments:
Post a Comment